AUSTRIA
ALINA DIMITRIU
Cred ca inca nu sunt croita pentru genul de univers Dubai. Care simt ca imi pica bine in portii mici si nu neaparat foarte dese. Si clar nu sunt facuta sa traiesc la marginea desertului. As tanji toata viata dupa racoarea albastra a muntelui si verdele-brad al padurii. Si simt ca daca as trai in albastru de munte, parca nu m-ar incerca nespus dorul si nevoia de nisipuri intinse si soare cat nu poate pielea mea sa duca. Si mai e ceva. Arhitectura asta nebuna de secol 22, uluitoare dar cumva din filme, cu aer de CGI si inima de roboti… parca imi trebuie o casa ca o casa, cu pereti de perete si acoperis ca un acoperis… oi fi eu mai clasica, asa. Si atunci ma intreb – incotro s-o iau, sa revin la universul pe care pe care-l stiu si simt, si in care sa ma simt confortabil dar sa fie si civilizat, si elegant, si frumos, si sa pot sta ca omul la o cafea pe o terasa mancand si-un strudel si admirand si un castel si… ok. Pe scurt, azi mergem un pic prin Austria! Elegant e, frumos e, civilizat e, castel e, munte e – si strudel.. oh strudel… linzer, ischler, zacher, dobos, doamne, bine ca doar povestesc despre Austria si nu ma duc de-adevaratelea in Austria pentru ca dulciurile in Austria nu sunt dulciuri, sunt o arta – si ma stiu suflet sensibil la frumos – si bun!…