Alina

Pe scurt – nu s-a priceput la matematica, i-a mers bine scrisul si – urma istoria sa o dovedeasca – si mai bine vorbitul. Sa sara de la muzeograf cu Istoria si Teoria Artei la om de radio n-a fost nevoie decat de-o revolutie si-o pereche de ochi albastri de care sa se indragosteasca.

Alina Dimitriu si-a desenat vreo treizeci de ani de radio ca pe-un continent. Cu tari si munti si vagauni si oceane si mlastini baltoase, continentul asta al ei a avut de toate, povesti duioase, trezit in creierii noptii, iubiri si parasiri, descoperiri si incantari, da-i un microfon si doua urechi s-o asculte si n-ar mai fi tacut. Se incapatana sa creada ca binele atrage bine si ca exista happy end pe lumea asta. Se tot mira de ce afla si voia sa spuna mai departe, sa te miri si tu. Sarpe rade de ea de-o viata si-i zice ca e roz in cap, dar ea ramane roz in cap pe mai departe, si uite asa imbatranesc ei impreuna, unul roz si altul negru, sa dea bine in poza.

A fost un continent mare si bogat, plin cu de toate. Pe insula ei mica acum Alina mai si tace. Se bucura de muzici si tors de pisici, microfonul nu e pus inca in cutie, nu stii niciodata ce descoperi si vrei sa zici si altora.

Ca radioul, asa cum l-am trait noi, nu e un job. E un fel de-a fi si de-a trai.