This place is doomed

Tot plecand, tot iesind/intrand/iesind/intrand, m-am desprins cu totul de localul ro mic si trist. Cine ce-a zis si a facut, care nu stiu ce a mai declarat, whatever. Nici macar nu mai stiu cine e unde si de ce, cand votam si pe cine. N-am votat niciodata si nici n-am s-o fac. Sa votez “pe ala” doar ca sa nu iasa “celalalt” nu am considerat o solutie viabila ever. Si oricum, inca din ’90, cand ajutam la Romexpo distribuirea ajutoarelor sosite din toata lumea si am vazut cum se fura, inca de pe atunci, cu camioanele, am avut revelatia ca aici, ever, doar broasca testoasa o sa triumfe, nu si Ahile. So, in concluzie, nu ma intereseaza viitorul de aici. Nici pentru mine, nici pentru urmasii pe care nu-i am. Daca a fi “bun cetatean” inseamna sa-ti platesti taxele catre stat, da, asta sunt cu varf si indesat. Platesc atunci cand vine notificarea de plata de pe unde ma aflu, Mare Rosie, Elvetia, Marea Nordului, Iordania, Finlanda, Orientul Mijlociu etc etc. Platesc din alta tara pentru ro. Ca sa fie ea fericita,  bucuroasa si functionarii acri de la stat sa-si ia salariile. Ca nu e nici fericita si nici bucuroasa zona asta cu pretentii de tara, asta nu tine de mine. Si nici ca ma intereseaza, drept sa-ti spun. Ca e cum e, sa fie la ea acasa. Cand ma gandesc la ea, ma apuca nervii. Si de ce sa-mi fac nervi, zau? Cand mai ajung prin zona mai observ cu coada ochiului spoiala, ipocrizia, rautatea, capra vecinului si lipsa acuta de viata din majoritarii ochi locali. Si uratenia. Multa uratenie. Si nu ma refer la aia fizica. Nu doar la aia fizica de fapt. Peste tot. Majoritatea prietenilor mei sunt “de dincolo”: Grecia, Spania, Iordania, Elvetia, Tunisia, Finlanda, Maroc etc etc. Cand tot iesi, revii din ce in ce mai greu. Si perioada de adaptare la local, dupa o inca iesire, creste. Culmea, de fiecare data mi se face dor de ro, de fiecare data cand vin, in doua zile nu stiu cum sa mai plec. Si acum ca scriu textul asta de fapt am revelatia ca nu de ro mi se face dor ci de cei cativa oameni pe care ii mai am ramasi pe aici. De ro, nu. Desigur, nici altii nu sunt mai breji, nici dincolo nu cresc caini cu covrigi in coada, peste tot sunt probleme. Totusi, “dincolo”, in nord bunaoara, e curat, “dincolo” sa ai un catel sau o pisica e o bucurie si poti intra cu prietenul patruped oriunde, in magazin, pe feribot, in scoala, nu sa-l lasi la usa legat, “dincolo” e curat pe jos, nu vezi hartie aruncata de vreun cap de bivol pe geamul deschis de la marea lui masina second hand, buna si ieftina. Prin St.Gallen (intr-un mic si simpatic orasel din Elvetia, unde se afla o biblioteca wow de care si UNESCO stie), copiii ies de la scoala citind pe strada carti, nu telefoane. Niste dezaxati, clar. Auzi tu, carti!!! Iar receptionerele din Copenhaga sunt vesele, simpatice, au ochii zambitori si sar sa te ajute, sa povesteasca, sa rada din toata viata.
Metroul din Dr. Taberei a durat 15 ani sa fie gata, cel mai lung tunel rutier din lume, din Norvegia, de 24.5 km, a durat 5. In rest, totul e poveste. Cu cat mai departata zona de barbarism si mitocanism, cu atat mai putin atinsa de balcanism si “umanism”.
Meanwhile, ma suna un om ca “vreau si eu materialele Alinei”. By the way, Alina face niste “materiale” audio minunate. Muncite, documentate. Despre locuri, oameni, culturi, tari, orase, lacuri. Absolut superbe. Si munceste. Mult. Fiecare material in parte necesita cel putin o saptamana de documentare. Inregistrare. Editare. Deci munca. Multa munca. Pentru care nu ia nici un ban. Le face cu drag (cateodata) pentru ca eu o rog. Si ei ii place sa citeasca, afle, despre locuri din lumea larga. Ma ajuta pe mine in povestile de calatorie de oriunde si de aiurea. Si multi se bucura si aplauda prin autocare povestile si munca neretribuita a Alinei. Si un om relaxat vrea si el materialele Alinei. Si de ce mi-ar fi mie rusine sa-i spun ca materialele Alinei, daca le vrea, costa bani? Multi bani. Atitudinea tipic romaneasca: vreau si eu. Plateste pentru munca. Materielele Alinei, daca le vrei costa. Si gata fandacsia, omul se supara. Si mie mi-e rusine. De ce? De prost ce sunt.
Romanismul e o stare de spirit de care n-ai cum sa scapi chiar daca parfumul a evoluat, masinile sunt mai mari si telefoanele mai inteligente. Multe dintre ele cu mult mai inteligente si mai misto decat purtatorii.
Sa fugim zic. Cat mai putem.