Eu ma tot intreb si tu tot stii

Ma tot duc drumurile de ceva timp prin zone unde oamenii se bucura daca au apa, orice fel de apa, curata, murdara, foarte murdara dar apa sa fie, in orice forma de agregare, si tot ajung prin zone unde nu toata lumea are un acoperis, noaptea, deasupra capului, si nici macar ziua nu e acoperisul ala, zone unde nu in fiecare zi e de mancare, si daca e, e in forma de cateva felii de paine uscata sau cateva lipii si un ceai. Ma tot plimb prin zone unde ma intreb again and again, la nesfarsit, din ce traiesc oamenii aia din desert, de pe marginea drumului, din pustiu, din cort, dintre pietre. Si ma intreb toate astea in tacere in timp ce tatal baietelului de 9 ani ma suna ca si-a uitat baiatul un Iphone 15 pe bancheta din spate a autocarului iar celalalt baietel, din celalalt autocar, omulet de doar 8, se lauda ca are o fata mai misto de ceas computer Garmin decat am eu pentru scuba mea din cand in cand. Nu, nu face scuba baiatul doar se lauda ca e cel mai tare din parcare si doar l-a primit cado’. Si dupa ce mai socializez nitel cu umanitatea neplacut surprinsa de micul dejun frugal format din ceva care aduce a terci alaturi de ceva care aduce tot a terci dar ceva mai maro, o iau iar si iar din loc, privind pe geam pentru a nu stiu cata oara dezolare, pustiu, praf si foame. Si ma intreb cati dintre cei care vad odata cu mine deznadejdea de dincolo de geam se intorc mai bogati pe dinauntru si apreciaza mai mult ceea ce au in lumea celor care n-au de nici unele.
Sau ceea ce ramane sunt doar umerasele si prosoapele lipsa la hotel si dulapurile care n-au avut usi si lipia care nu era paine si hotelul care n-avea piscina si usa care nu era ok.
Si ma intreb daca si eu sunt la fel ca ei, ca tine, ca voi, ca mine, de nerezonant si trecator la detaliu si grosierul sa fie oare a doua mea natura, si tot asa, meme dupa meme, flux dupa flux, tiktok dupa tiktok, excursie dupa excursie, pas dupa pas, calatorie dupa calatorie, sa imi imaginez ca daca ma coaching intr-un curs de 3 luni o imi creasca si bun simtul pan’ la cer, si sertarul gol cu cei 7 ani de-acasa, de la scoala, de te miri unde, o sa fie brusc umplut cu materie condensata, doar la vederea lumilor de langa noi.
Si ma tot intreb. In lumea celor care stiu si sunt convinsi.