Salutari din Orientul Mijlociu.

Seria de toamna Senior Voyage in #Iordania, a carui ghid am avut onoarea sa fiu, se apropie, incet, catinel, de sfarsit.

Curand, romanii aduna-se-vor incet prin alte amintiri, prin alte continente, pe alte mari, munti si insule.

Iordania se goleste incet dar vizibil de grupuri, oamenii vin cu idei gen “fa-ti testamentul inainte” (auzita real de la o turista “bine” sfatuita), idei de care nici macar nu poti sa-i acuzi dupa ce media de la noi si de aiurea pompeaza la nesfarsit nenorociri, razboaie, rachete si tancuri. Si sunt razboaie, sunt rachete, sunt tancuri. Dar dincolo de zare. Nu aici, in Iordania. Nu asa cum iti spune “reportera” culcata la pamant prin parcul prin care trec biciclisti relaxati. Pentru ca dincolo de televizorul tau se afla, de cele mai multe ori, un trust de presa, un interes, niste politica si indeajuns de multa mizerie care sa-ti spuna adevarul pe care trebuie sa-l inghiti si e cel mai adevarat.

Am fost acolo multi ani si stiu exact cum se face asta. Multumesc frumos, mi-a ajuns.

Asa ca acum, cand aproape se striga adunarea pe la case, m-am hotarat sa mai stau putin in #Iordania.

Cu baietii de la Arab Divers, la scuba, la niste lectii in si de adancuri, in lumea de dincolo care este aici, aproape, din care am venit cu totii, o avem adanc in noi si de care am uitat, nu mai avem timp, stare, chef, dispozitie. Pacat.

Este o lume magica, minunata, uimitoare. Si albastra. Mult albastra.

Le Grand Bleu. Oui.

“Ultimul stinge lumina”. Eu sunt ala, prezent!

E deja stinsa demult. Ne-am obisnuit si ne e caldut si nici nu mai stim sa facem diferenta intre Lumina si Intuneric.

Deci Albastru. Intre Lumina si Intuneric.

Asta e lumea mea