Current track

Title

Artist

Current show

GOOD TIMES MORNING

06:00 12:00

Current show

GOOD TIMES MORNING

06:00 12:00

 


Chicken is not meat

Written by on February 28, 2023

Exact asa ne-a spus un mare muntenegrean, mare si la vorba si la port cand am cerut jumatate de pui fript cu salata si cartofi prajiti, chestie aproape traditionala daca n-ar fi vorba de pui. Si ca sa sa salvam aparentele, am lasat Doamna sa se infrupte din iadesul galinaceei si Domnul si-a luat colesterol pe paine: doua friptane mari bine grataruite in stil balcanic si macerate in prealabil impreuna cu o felie de miel si el macerat de cu o noapte inainte astfel incat povestea se topea in gura cum n-am mai intalnit vreodata sarac miel ucis sa se dizolve. Cu salate si usturoi si paine calda, acum scoasa din cuptor. Si povestea arata cam asa (e drept, aici avem varianta pentru patru persoane…dar chiar si asa).

Unde se intampla chestia asta? In Kotor, cum intri, la primul sens giratoriu, pe stanga. Mai multe amanunte vin si video curand pe facebook pentru ca asa ceva traditional e de neratat. Ieftin, mult si bun cum place la roman. Sau, cum a spus muntenegreanul: roman? noi mancam asemanator. Si mare dreptatea avea.
Cum e cu Muntenegrul asta de fapt? E simplu: e neasteptat si minunat. Sau minunat de neasteptat. Sau ambele amandoua. E masiv, e superb, e plin si inalt, e puternic si te face sa te simti purice dar are si momente in care bate la popou orice Cannes si Croisette si chiar si Monaco daca se sforteaza putin (vezi iahtul Printului Arab, tot de pe acelasi facebook).
E o calatorie in care se ajunge usor din Romania, costurile sunt mici, satisfactiile sunt mari si e de facut in aceeasi perioada pe care o recomand oricand: NU vara. Fie la inceput de mai, fie la sfarsit de septembrie. Din toate punctele de vedere: lume, pret, aglomeratie, drumuri, aer, apa, foc, pamant.
Partea continentala de Muntenegru este rapitoare, partea adriatic mediterana de Muntenegru este relaxanta si reconfortanta. De evitat, chiar si in non sezon, zonele hyperturistice (gen Kotor) si ales de ex un Tivat aflat la fix 7 min cu masina.
Si din Tivat, de un pamplezir si de o aroganta in 70 de km sunteti in Dubrovnik de Croatia. Si de acolo fie in sus, fie inapoi spre Budva de Muntenegru. De facut: o mie de chestii. De plimbat, de incercat gastronomia locala, de urcat la fortarete si fotografiat tot ce misca, de stat nemiscat in fata bisericutei din anul 1400, singura ramasa in picioare din tot orasul, ascunsa de doi paznici pini, de pus mana pe peretii ei si de gandit la cate vremuri si oameni si vieti s-au scurs in ástia 600 si mai bine de ani si noi nici n-am evoluat, nici n-am involuat, suntem la fel de mici si de neimportanti la nivelul unui Univers de care habar n-avem nimic la fel cum nici el nu are habar de existenta noastra. Si cand are, nici ca ii pasa..

Totul cu o matza la picioare. Noi am luat-o pana in camera chiar. Si a doua zi, cine ne mieuna la 6 dimineata la usa? Muschoviciu, caci asa i-am pus numele dat de atitudinea caineasca de a ne musca usurel si a ne urma ca un catel oriunde umblam, afara sau in casa.
Pisici, inghetata de 1 euro cupa, o felie de pizza cu aroma clar venetiana, ca toata coasta dealtfel, 2 eur bucata, totul in euro pentru ca Muntenegru face in ciuda pana si Romaniei care e de atat timp in EU si nu e in stare sa aiba moneda euro, ei da Muntenegru NU e in UE dar moneda nationala e euro. Cool, nu?
Da, am filmat mult in Muntenegru, drumuri, apa, munti, mancare, nu ca sa ne hranim ego-ul nostru propriu si personal, nici ca sa ne scalambaim mai mult sau mai putin sarcastic, cinic si nereusit ci ca sa vedeti detaliile din spatele cuvintelor si fetelor noastre nereusite: locurile, oamenii, vorba, pretul, camera, intamplarea. Urmeaza tot pe facebook-ul pe care il uram cateodata sincer sa le incarcam rand pe rand, acum asteptam sa se digere si sa se aseze nitel. Maine ne intoarcem iar in tara cu deja alte planuri de duca facute. Si promitem sa si poze, promitem sa si filme, promitem sa si cuvinte cand se vor mai decanta toate cele ganduri amestecate si din care inca mai gustam putin.
Muntenegru e de neratat, va rog frumos.

Si ca sa stim de-o treaba. Aia dureroasa, cu buzunarul.
Drumul(din Bucuresti): 150 eur dus/100 intors (daca aveti animal care bea multa benzina. daca e mai supla, 200 eur dus/intors e tocmai bine)
Mancarea: aici depinde ce produse fine suporta simtitorul vostru. Daca mergeti pe principiul cazare in apartament si mai iti gatesti si singur o omletica dimineata, o ciorba la plic, o cutie de pate, una de peste, branza, rosii si castraveti, atunci lucrurile se simplifica simtitor si la vorba si la port. In principal insa, cand hotarati chestii locale, povestile arata cam asa:
4 euro la o carciuma locala, mica si de pescari batuta in principal, pranzul complet cu ciorbitza, felul doi, paine si veselie de glasuri langa tine.
2 euro o felie de pizza on the road, felie care in Venetia costa 3 euro dar are acelasi gust bun
1 euro o cupa mica de inghetata
20 euro cumparaturi clasice de supermarket (oua, paine, ciorbe la plic, pateuri, ape, sucuri, detergent, hartie, legume, buci de pui, ulei, fructe etc etc) pentru trei zile, doua persoane
1 euro si chiar mai putin pateurile locale care sunt minunate (sunt unele cu nume imposibil de pronuntat dar care aduc foarte foarte bine cu clasica placinta dobrogeana din vremuri demult apuse, cu straturile alea de coca bine facuta amestecata cu branza si totul cald si scos acum din cuptor, nu reincalzit. o nebunie, nu-ti mai trebuie nimic altceva la cafea)
7.30 eur un platou cu gratare, cartofi, salate care sa-ti ajunga pe o zi si ceva, daca nu si mai bine (sau vorba pataniei noastre: ne-a ajuns o zi mancarea, indigestia ne-a tinut 3)
Cazarea: in Serbia am gasit niste oameni minunati si o vila perfecta, Villa Anna, cu parcare proprie si persoanala, aer conditionat, plasme, si linistita, pe o straduta ascunsa, la jumatate de drum intre Bucuresti si Tivat, in Krakujevac, cu 17 euro/noapte unde lucrurile arata cam asa:

(la 2.5 euro micul dejun gazda iti gateste si o omleta cu jumari si branza traditionala, prajita in slana de la jumari si mustind a sanatate curata); desigur, puteti cere altceva de mancare dar noua nu ne-a dat nimic mai acatari prin cap in afara de omleta. Si da, de neratat iaurtul de baut, rece, langa omleta. Miam miam. Si da, oamenii te invita in bucataria lor sa-ti mananci pateurile de acasa, sub egida: Mi casa es su casa! Si chiar asa e. Doar ca e posibil ca la tine acasa spatiul sa fie mai mic 😛
In Muntenegru am ales sa ne cazam in Tivat, la fix 7 minute pe GPS de Kotor si golful cu acelasi nume, destinatie de neratat pentru marile vase de croaziera care rup Adriatica si Mediterana in doua. Sea Star Danica, un complex de apartamente proprietate a unei mame care nu stie o boaba engleza si nici alta limba de circulatie internationala dar are alaturi o minunata fiica care stie tot, e simpatica, are zambetul continuu pe buze si te face sa te simti bine chiar si cand nu esti in apele tale. Apartament, trei persoane (am fost doar doua), cu de toate (televizorul nu functiona dar cui i-a mai pasat la ce priveliste aveam pe geam..). Carciumioare in apropiere, pizzerie la scara, chiar lipita de cladire, bisericuta de sec 14 in spate, pisici cleioase si care iti ciocane in usa dimineata, cum aud ca te-ai trezit. Rai, nu asa. 113 eur, trei nopti. Distractia diminetilor: stat pe terasa, privit in zare si la tabelul cu plecari/sosiri de pe aeroportul Crne Gore care e chiar langa. Avioanele aterizand si/sau decoland ne-au fascinat intotdeauna. Deh maica, fetishuri bizare. (nu, nu e zgomot de la aeroport cum v-ati inchipui. Aeroportul e mai mult un aerodrom si doar cateva avioane aterizeaza si seara lista de decolari si aterizari se incheie pe la ora 7)

Distanta totala parcursa: 1200 km dus x 2

In rest, sky is the limit. Si nu, nu aveti nevoie de pasaport nici in Muntenegru si nici in Serbia si nici in Bulgaria. De alimentat in Serbia la benzinarii doar cu cardul (doar n-o sa schimbati euro in dinari sarbesti…) dar de intrebat inainte daca se poate plati cu cardul. Sa nu aveti surprize. Si e posibil sa aveti. Atentie la radare, sunt zeci de politisti muntenegreni si sarbi care stau cu „pistolul” si te vaneaza din vale si au si uniforma inchisa la culoare, fara chipiu si greu se disting in vegetatie. Limitele de viteza sunt 40-50-80 si se tot schimba tocmai bine cat pana la urma sa ti-o iei. Noi am ales metoda romaneasca „stau in fundul lu’ ala ca merge tare” si a functionat. O singura data ne-a oprit un politist muntenegrean, care cred ca se plictiesea. Ne-a intrebat unde mergem, ne-a intrebat daca a fost totul ok in Muntenegru si in 20 sec ne-a urat drum bun. Fara sa ne ceara actele, fara nimic. Dragut si frumos.

Distanta totala parcursa: 1200 km dus x 2

In rest, sky is the limit. Si nu, nu aveti nevoie de pasaport nici in Muntenegru si nici in Serbia si nici in Bulgaria. De alimentat in Serbia la benzinarii doar cu cardul (doar n-o sa schimbati euro in dinari sarbesti…) dar de intrebat inainte daca se poate plati cu cardul. Sa nu aveti surprize. Si e posibil sa aveti. Atentie la radare, sunt zeci de politisti muntenegreni si sarbi care stau cu „pistolul” si te vaneaza din vale si au si uniforma inchisa la culoare, fara chipiu si greu se disting in vegetatie. Limitele de viteza sunt 40-50-80 si se tot schimba tocmai bine cat pana la urma sa ti-o iei. Noi am ales metoda romaneasca „stau in fundul lu’ ala ca merge tare” si a functionat. O singura data ne-a oprit un politist muntenegrean, care cred ca se plictiesea. Ne-a intrebat unde mergem, ne-a intrebat daca a fost totul ok in Muntenegru si in 20 sec ne-a urat drum bun. Fara sa ne ceara actele, fara nimic. Dragut si frumos.

Cu riscul repetitiei: faceti Muntenegru cu masina, e o bijuterie aproape, mai aproape decat ti-ai inchipui si mai neasteptat decat ai crede.

Cu riscul repetitiei: faceti Muntenegru cu masina, e o bijuterie aproape, mai aproape decat ti-ai inchipui si mai neasteptat decat ai crede.

 


Reader's opinions

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *