Pentru sor’mea, de Valentine

Sor’mea Alina posteaza o frumoasa poza din vremea in care era la radio pe bune. Acel radio: cu mixer, cu bureti pe pereti, cu microfoane si sefi tampiti (de cele mai multe ori dar si cu exceptii cu atat mai remarcabile cu cat au fost de numarat pe degete).
Si poza e frumoasa, Alina e zambitoare, mixerul e mixer, microfonul e gros si Pompi noroc ca nu se vede in cadru. Saracul Pompi, a iesit si el la pensie intre timp, ne aducem aminte cu drag si de el ca multe zile fripte i-am mai facut.
Deci.
Alina, poza de la radio, blonda ravisanta, cam obosita praf daca ma intrebi, noroc ca n-o faci dar pac! pe facebook cu doua trei cuvinte, gen “Cand radioul era o viață. Altă viață. Bună viață.”
Si zeul Hanuman isi aduna supusii si toti ii dau floricele si pupici si inimioare si te iubim, si esti cea mai tare si o sa ramai bla bla bla.
La fel ca si cu Gheorghe, acela, aceeasi senzatie mi se dezvolta medical in gat: ceva a voma cu multa flegma se aduna instant, pe masura ce citesc comentariile. Mai ales cele cu “ramai nr one” si “noi pe tine te “etc etc. Si de ce zic de Ghe, ptr ca am un repetir in fata ochilor: asa l-au iubit toti pe Ghe dupa ce n-a mai fost si a crapat, pe cat l-au uitat pe dinafara sau l-au impins cu delicatete sau mai brusc pe acelasi dinafara. In fix aceeasi masura.
Dar Alina e fata si buna si proasta. Ea se bucura, da din coada si intre timp se uita cu groaza ca trebuie sa isi ia pensia si nu stie daca o sa-i ajunga banii sa plateasca si curentul in garsoniera si bobitele pentru pisicile de jos, pentru cele din spatele blocului, si pentru Grizo de la sarpele de vis-a-vis.
Dar toata lumea o iubeste pe Alina, sora’mea, si Alina se bucura tare ca n-a fost uitata.
Nu, lumea nu te-a uitat, lumea te iubeste tare si o sa te iubeasca si mai tare dupa ce n-o sa mai fii.
Aceiasi care au zis ca o sa te sune ei cand i-ai intrebat de un job. Sau sa nu mai iesi asa de des ca o sa iasa ei dupa tine.
Pentru ca ei te iubesc mult.
Asa, de Valentine’s.