O Merdenea si-o Tipa Misto

In stanga, meltean cu barba, cul, stilul “macio”, maneleste la maxim intr-un smart. Se balangane agale in ritm la semafor, pozitia el machiucambos, viata e frumoasa si merita risipita, sa moara mama.

Simt visceral durerea in coltul gurii, ma schimonosesc instinctiv si actionez butonul balans. In masina mica si prafuita, lovita si murdara rasuna Vivaldi din JBL-uri cat usa. Concepute special pentru bagat gunoiul sub covor si aruncat in latrina din traditionala curte.

In spate, prin retrovizoare, papagal de jeep, cu sapca, ciolfaie aka plescaie cu gura deschisa ciunga si morfoleste un schimb de scuipati cu o ascutita amorfa aflata pe scaunul din dreapta. Ranjet de relaxat, viata e si mai frumoasa decat in Smartul de mai sus, frumos e si el, cel mai frumos, fute’m’ach, el, nu eu, fara liniutele de rigoare, ca sa inteleaga si bajetii de gasca din cartierul cu nume de capitala cu c mic.

In fata, soferul de audi cat vaporul nu are mai mult de 18 ani. Cu purcica aferenta in dreapta, gonflata in buze si alte parti, mica de inaltime, scufundata in scaun de placerea de a fi cu unsurosul clasei care se da el futadores si feromonul de cocos de munte cu masina de la taticu’ inunda intersectia.

Imi iau o remarcabila Merdenea din Piata Amzei, acea Merdenea. Aceea. Singura. Din locul acela, mic, de nici n-ai zice, ascuns, dar cu atat mai valoros, din orasul asta mizerabil, merdenea care imi inunda palatinul cu aroma anilor de dinainte. De mult de dinainte. Amintirile ma napadesc, mai cer una de 6 lei, tot cu branza si ii spun zambind tipului de dincolo de tejghea “Felicitari!”. Tipul zambeste si multumeste, stie el de ce i-am spus ce i-am spus. Restul de codaci, tineri sau doar corporatisti, la fel de amorfi, nu prind ideea. Nici ca ne intereseaza. Nici pe mine, nici pe tip. Ma departez.

Trag linie si adun: inca o zi melasa, cu oameni umbra, printr-un mare nimic cu aroma de mari chestii importante si netarmurite. De fapt, un mare Nimic.

Totusi, nu e o zi pierduta printre asini. Tipa care ma intreaba daca nu stiu incotro s-a dus tipul care taie biletele de parcare pare plina de viata si misto. Nu insist in cercetare, o las macar pe ea sa imi tamponeze inconjuratorul maro si hotarasc sa o trec la capitolul Asa DA fara sa detaliez prea mult, cat sa nu stric continutul. Iar ma mint, da.

O Merdenea si o Tipa Misto.

Uau, o zi castigata.

Intr-o zi de inc’un slalom printre cretini. Da, imediat dupa Primavara, intra baietii.

Veche, dar mereu actuala.

Ca vinul acru varsat pe camasa murdara de sos.