la multi ani fetelor, cu pantaloni sau fusta

vasile comenteaza in liniute, ion raspunde in andărscoruri, frusina se baga si ea ca bibilica in vorba, moromete e erudit si plin de domnia sa, mai ales acolo unde e gol, intelectualul rasat explica el ce si cum, onor gradena e plina de cotcodaceli, influiensarul stie el cum vine treaba.

ziua e scurta si am atatea de facut: fuga la banca sa scot bani, fuga la pasapoarte sa fac pasaport ca “e bine sa-l ai”, “bai, io am copil de crescut, sunt tata, imi apar familia, deci fug cat mai departe, nu ma intereseaza”, cliseul “intelege, sunt tata” apare des si cu ghes din toate salivele, se injura romania, se injura politicul, se injura unul pe altul, se mistocaresc unul pe altul, deh, la asta suntem prima’ntaia, ai dracu’ rusi, daca ar face un war cu mistocareala lati ar fi, i-am intinde pe asfalt in primele ore, mai futem putin si apoi ne vedem de treburile noastre, vorba raposatului Michael “I’m a lover, not a fighter”, fighter suntem doar in scuipati, in cuvinte cu un i si liniute unde n-ar trebui sa fie.

nu, n-avem nici un motiv sa luptam cu arma, cu oricine: rusi, ceceno-ingusi, malucuselatanezi sau cine stie ce popoare migratoare sau ceva mai statornice care ne-ar da cu rachete in cap. nici pentru tara, nici pentru politicieni, nici pentru guvernanti, nici pentru coaforul cu u din colt, nici pentru toboganul cu p din parc. avem copii, ii aparam daca e, fugind. asta o facem cel mai bine, din poignet, suntem pregatiti, avem rude, avem valuta cash, avem destinatie, scop si determinare. sa fugim.

sa te umpli de furie si neputinta vazand masacrul civililor din Ucraina, sa te umpli de indarjire vazand atitudinea sovietica a anului 2022, cu nimic schimbata de pe vremea tatucului stalin, fie-i numele uitat, aceeasi atitudine, aceleasi minciuni, aceleasi manifestari josnice, sa te umpli de determinare pentru aproapele tau, fie el si de alta limba, care peste noapte si-a lasat o viata in spate, sa iti promiti ca atunci cand va fi sa fie, daca va fi sa fie, vei lua cu tine dincolo de timp cel putin un nenorocit golan sovietic, chiar de va fi sa nu mai fii, asta e pentru ceilalti. pentru prosti. pentru papagali. doar papagalii se gandesc sa stea pe aici cand o sa inceapa, daca o sa inceapa, sa dea nenorocitilor ceea ce merita.

da, iar suntem prosti.

asta e, atat ne-a dus mintea, le uram succes desteptilor, intelectualilor, rasatilor, afectatilor, baieteilor lu’ tata, meltenilor si nationalitatilor conlocuitoare. si aproape ca am inceput sa facem pariuri care fuge, care sta, care e mai tare in gura si fuge mancand pamantul, care e mai vocal si se pierde pe la colturi cand va fi sa fie.

sunt Sarpe, si la vorba si la port si am de gand sa stau pe aici, de-o fi pace, de-i razboi.

fie doar si de al dracu’, daca nu de altceva. pentru ca pot, pentru ca n-am nimic de pierdut, pentru ca asa am chef si vrere, pentru ca daca nu un bat macar o scobitoare sa fiu intr-o coasta scrisa in chirilica. macar sa bazai pe la urechi fix cat sa enervez marele “denazificator” eliberator. pour les connaisseurs: “electrificare si puterea sovietelor”, mai tineti minte?

ei bine, nu. nu ma car, sunt si rezervist, deci stiu sa folosesc diferit instrumentar de razboi, cunosc bine zona, sunt la mine acasa si nu, nu stau pentru tara, pentru guvernanti, pentru copiii pe care nu-i am. stau pentru cei care, ca si mine, vor ramane. cei care vom ramane vom ramane in primul rand unii pentru altii. pentru cel din dreapta si din stanga, de aceeasi limba.

ah, si inca ceva, ca tot vorbeam, pentru cei care vorbesc din carti, din povesti, din ce-au auzit ei pe ici pe colo: soldatii nu duc razboaie pentru tari. soldatii duc razboaie pentru cei de langa ei. pentru camarazi, pentru colegii din transeu.

dar asta o afli doar cand iti fluiera niste gloante pe la urechi.

fie ele si de revolutie de ’90. tot 7.62, ca si acum.

ca sa nu uitam, la final de inceput: la multi ani, fetelor, indiferent ca aveti pantaloni sau fusta (Godina sa traiasca!)

(si pentru ca simt nevoia unui desen: textul de mai sus se refera doar la partea masculina, atat cat poate fi ea de masculina, mamica, a povestii. femeile si copiii nu au nici o vina)