Copenhaga la pas mic

by Alina 

Incerc un exercitiu oarecum ciudat. Desi nu par, povestile mele de fiecare weekend au niste ore de lucru si cercetare in spate. Ce e spus in doua minute posibil sa fi fost pus cap la cap in doua zile si din 20 de surse, caci, nu-i asa, suntem jurnalisti si lucram cu surse pe care le verificam prin alte surse. De data asta, in completare la ce aflasem deja despre Danemarca si Copenhaga, vreau fara cautari savante si verificari deontologice, sa va povestesc first hand despre Copenhaga asa cum a fost vazuta de prietenul Sarpe nu mai departe de acum cinci zile. Ca de obicei, prin ochii lui am vazut si eu capitala regatului danez si jur, a fost o incantare. Cuvintele cheie prin care musai vreau sa trec la pas sunt: card, reffen, containere, saviour, cristiania, biciclete, parc, barci.
Unul dintre cele mai fericite orase din lume poate fi vizitat cu bani putini si intelept cheltuiti. Exista cazari excelente  pentru bugete triste, exista retea de transport care daca-i prinzi spilul te duce unde vrei, exista mancare pentru absolut orice gust si buzunare, si in plus – exista orasul asta splendid si nu din cale afara de inclinat spre turism. Desi vizitat este din plin.

In proportie de 90%, cheltuielile se fac de pe card. Nevoia de cash e mititica si punctuala, un asemenea loc il stim si noi si vi-l povestim imediat. Pe langa card, un telefon destept nu strica pentru ca prietenul orientarii tale prin Copenhaga va fi Google Map. El iti spune ce autobuz sa iei si de unde, unde te lasa autobuzul si ce te asteapta acolo. Nu de alta, dar surprinzator, danezii nu au obiceiul de a traduce pentru turisti… mai nimic. Uzuala Central Station este Koebenhavn H, H este pentru  Hovedbanegård, care inseamna statia principala.  Nu e din cale afara de usor sa iti dai seama ce a vrut sa spuna poetul daca nu stii vreo limba nordica, printre care daneza este oricum considerata una dintre cele mai dificile. Ai insa Google Map si el te lamureste… pana ajungi in fata primei vitrine cu sanvisuri sau prajituri. Va pot ajuta doar cu kanel – care stiu ca inseamna scortisoara. Cu restul – riscati, gustati si poate veti nimeri inghetata potrivita, nu tocmai cea presarata cu anason! Dar nebunia asta de ghiceala si nimereala adauga de fapt sare piper si caramel la toata excursia voastra copenhageza. Si cand vine vorba de mancare, reffen e cuvantul pe care trebuie sa il googaliti. Aparent o piata. In fapt, ceva mult mai minunat.

Daca va indrum prost si ajungeti la biblioteca universitatii, e doar vina lui Sarpe! Eu am vrut sa va trimit in Reffen care ai zice ca e un fel de obor gurmand. Pe 6000 de metri patrati, bucatari si antreprenori din 18 tari primesc, dupa ce sunt selectati din cine stie cati altii, un stand, propria lor tejghea pentru 3 ani – si acolo invata, hranindu-ne pe noi, sa stea pe propriile picioare si sa isi puna propria afacere la punct. Reffen este un hub garstronomic dar si cultural, de la fish & chips pana la chicken masala sau creppes susettes, poti gasi ce nici nu-ti trece prin minte, intr-o atmosfera prietenoasa, curata, onesta, placuta, fara fitze, cu entuziasm, fara risipa, fara stress. Este pur si simplu placut sa mananci in Reffen. Asa cum este pur si simplu placut sa faci tot felul de lucruri in Copenhaga. Reffenul – la fel ca intreaga Danemarca, se straduie sa recicleze, sa reduca risipa, sa micsoreze amprenta nu doar de carbon ci si de tampa opulenta, foloseste vechi containere maritime adaptate la noua lor viata pe uscat, si fiecare Chef care bucatareste aici organic – nu oricum ci cu certificat – primeste si o reducere a chiriei. Street food de buna calitate este nu doar redat orasului si comunitatii, ci  devine o ramura respectata si importanta a economiei locale – atentie – nu doar sau mai curand, deloc in primul rand pentru turisti. Comunitatea in Copenhaga pare sa fie un cuvant cu miez si inteles.

Exista insa in comunitate si o alta comunitate, separata, inchegata, aparte si oarecum izolata. Se numeste Christiania si in mijlocul Copenhagai este aproape un stat in stat. In sa ii zicem cartierul asta se aduna si locuiesc si creeaza si traiesc si chiar infloresc spiritele libere, scapatate, artistice, creative, rebele, revoltate, revolutionare, refractare la regulile societatii clasice. E un fel de hippy hub dar si mai mult de atat. Sunt oameni care aleg sa traiasca altfel, dupa propriile lor reguli. Dintre care doua, trei le afli si tu. In Christiania nu se fac poze. In Christiania nu ai voie sa alergi. Si nu ai voie sa ai arme in buzunar. Intra, plimba-te, admira culori pe case si pe oameni, cumpara un tricou pictat cu LSD, parca, ah – si aici e cazul sa ai cash, in Christiania nu prea se poarta cardurile. Cum sa va spun, Christiania iti place sau nu iti place, nu e pentru toata lumea, dar daca ai in tine curcubeul necesar, e un loc care ti se cuibareste in inima.

La doi pasi de Christiania se afla Biserica Mantuitorului. Altarul e superb, orga e minunata, dar ce-ti va lua mintile este turnul bisericii, subtire, inalt si inconjurat, contra acelor de ceasornic, de o pasarela care te duce drept in varf la 90 metri inaltime. Ai de urcat – si apoi de coborat 400 de trepte, prin chepenguri si coridoare inguste si complicate, pana iesi pe spirala exterioara turnului. Peisajul intregului oras este insa splendida plata pentru tot efortul tau! Si urci, cobori, iti tragi sufletul pe bancuta din fata bisericii, apoi iti vezi de drum mai departe… dupa doua ore iti dai seama ca nu mai ai telefonul! Hii! L-ai lasat pe bancuta! Te intorci… si afli ca cineva a gasit telefonul tau si l-a lasat la doamnele de la intrarea in biserica, dragute si fericite ca te-ai intors sa il recuperezi. Acum fa si tu un exercitiu si imagineaza-ti ca iti uitai telefonul in fata la Catedrala Neamului. Care sunt sansele sa il recuperezi? 🙂

Copenhaga are un canal enorm si parcuri fabuloase. Verzi de te dor ochii, ingrijite dar naturale, ca o femeie frumoasa fara farduri, cu rate si gaste care se plimba fara sa le doara capul peste tot, cu oameni care stau pe iarba si cu alei foarte curate. Asa cum in oras nu auzi claxoane, in parc nu vezi coji de seminte! Daca vrei liniste ai liniste, daca vrei concerte, ai concerte oriunde, si cu precadere jazz! Pe canalul cel mare cu nume nechezat, Nyhavn, trec vaporase si barcute care se dovedesc un mijloc perfect si comod sa admiri o buna parte din oras. In plus, trecatorii fac cu mana omuletilor din barca, iar omuletii din barca fac cu mana trecatorilor si sentimentul este foarte placut. Malurile canalului sunt pline de blocuri, locatarii ies la plaja pe marginile de lemn, viata curge ca apa, relaxat si fara incrancenare. Recomand doua atacuri asupra canalului – unul gratis – te poti plimba cu caiacul gratis, daca accepti sa primesti o galetusa si un cleste lung cu care sa aduni gunoaiele din apa. Sau, si mai fain, iei o barca electrica si pleci la plimbare pe canal in calitate de capitan la carma propriului vapor. Ma rog, vaporul este o barca pe care incape o masa de 5-6 persoane, poti veni cu prietenii in plimbare cu mufine si pahare de suc in timp ce cineva sta totusi la carma si mana fiara pe sub podurile joase! Minunat si un pic mai complicat decat pare la prima vedere – dar nu atat de complicat astfel incat poti fi Captain, my Captain pentru o ora sau doua! S la un moment dat, spre Reffen, vezi pe malul apei bungalouri facute tot din containere maritime care sunt de fapt locuinte pentru studenti, sunt ieftine, arata bestial si arhitectura e foarte versatila.

In fine, incearca sa numeri bicicletele din Copenhaga. Pistele de biciclete sunt de fapt cat benzile auto, si insumeaza vreo 600 km, daca nu si mai mult. In capitala daneza sunt cel putin 675000 biciclete si vreo 120000 de masini, majoritatea electrice. Orasul este intr-adevar verde si lor le pasa de asta.

Minunata excursie, cinci zile de civilizatie si curatenie si sentimentul ala bun de multumire calma, pentru care danezii au si un cuvant pe care il stim si noi – hygge, din pacate – doar din auzite. Mergem insa in continuare prin Danemarca, sa mai vedem ce mai vedem la pas, cu Alina.

(to be continued)

Copenhaga by Alina