Taurin

Amstel. Foarte tare ii placea lui Taurin berea Amstel. Chiar daca nu avea decat cateva sute de grame, Taurin tragea la masea ca un birjar. In ciuda manierelor elegante cu care fusese inconjurat, Taurin ramasese la fel de necioplit ca si bunicul sau, Roro. Niciodata nu ridica piciorul cand facea pipi. Ii era prea lene sau poate doar n-avea chef. Botul mereu plin de spuma de bere, picioare subtiri si nevricoase, urechi de liliac si miscari haotice, gata sa sara la bataie, Taurin nu avea decat un singur prieten: Calu. Calu, dupa cum ii spunea si numele, era bland si ii suporta lui Taurin orice criza de isterie. Si avea cel putin cateva zeci in fiecare zi. In ciuda acestui fapt, Calu era bland si avea ochii umezi ca orice cal. De altfel, din cauza ochilor vesnic blanzi si intelegatori, in tinerete Calu era luat peste picior de colegii de gradinita cu porecla Vaca. Nu i-a bagat niciodata in seama pentru ca stia ca nu ei sunt de vina ci oamenii in jurul carora traiau. De fapt, nu exista decat un singur lucru demn de retinut: in ciuda temperamentului vulcanic, Taurin era bun prieten cu Calu. Si mai important insa decat acest fapt indubitabil era ca Taurin avea casuta in urechea lui Calu. Si cam asta e tot.