Magazinul de zambete

era foarte greu de gasit magazinul asta. aproape imposibil. si asta pentru ca nu era de gasit doua zile la rand pe aceeasi strada. in fiecare zi, magazinul asta o lua haihui pe unde te asteptai mai putin. iti iesea in cale azi sau nu dadeai deloc de el timp de o saptamana. oricat il cautai. pentru ca magazinul asta era de zambete. in el se dadeau zambete. zambete de toate formele, culorile, aromele. nu era un magazin pentru toata lumea. era un magazin personalizat. fiecare avea magazinul lui. si chiar daca ar fi vrut sa dea adresa altcuiva, prietenilor sau familiei, n-ar fi ajutat la nimic. pentru ca puteai sa dai adresa de astazi dar nu erai sigur ca peste o ora magazinul se va afla tot acolo, pe aceeasi strada, la acelasi numar. da, fiecare avea magazinul lui de zambete si nu-l putea recomanda nimanui. cateodata magazinele, ca orice magazine, mai intrau in inventar, cateodata dadeau faliment, cateodata mai erau sparte si devalizate. dar, ca orice e trecator, unde disparea un magazin, se construia altul. mai devreme sau mai tarziu. daca la inceputul vremurilor materialele din care se construiau magazinele erau in general materiale naturale, pe masura ce timpul trecea, acestea au fost inlocuite incet incet cu plastic, sticla, metal. la fel si zambetele care se dadeau in ele: din zambetele naturale la inceput, ajunsesera acum sa fie de plastic, sticla sau de metal. rar mai gaseai un zambet natural, majoritatea erau de plastic si de complezenta.
forfota mare in oras cu magazinele astea.